Dragobete
Aproape toate denumirile pentru această sărbătoare sunt după numele din slava veche a sărbătorii creștine “Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul”
Această sărbătoare, numită în spațiul slav “Glavo-Obretenia”, a fost preluată de români ca și in cazul altor sarbatori din calendarul popular. Denumirea din slavă apare în veacurile evului de mijloc sub denumirile “Vobritenia”, “Rogobete”,” Bragobete”, “Bragovete” (unele dintre ele, foarte apropiate de mult mai cunoscutul Dragobete), până când, probabil și sub influența principalelor caracteristici ale sărbătorii, s-a impus pe arii destul de extinse, mai ales în sudul și sud-vestul României, denumirea “Dragobete”.
O alta explicație dată de unii filologi asupra provenienței numelui “Dragobete” pornește tot de la două cuvinte vechi slave “dragu” și “biti”, care s-ar traduce prin expresia “a fi drag”. Alți filologi, adepți ai autohtonismului total al sărbătorii, explică denumirea prin două cuvinte dacice, “trago” - tap și “pede” - picioare, aceste două cuvinte transformându-se, în timp, în drago, respectiv bete.
La noi, Dragobete era ziua când fetele și băieții se îmbrăcau în haine de sărbătoare și, dacă timpul era frumos, porneau în grupuri prin lunci și păduri, cântând și cautând primele flori de primăvara. Fetele strângeau în această zi ghiocei, viorele și tămâioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le păstra pana la Sânziene, când le aruncau în apele curgătoare. Dacă, întâmplator, se nimerea să găsească și fragi infloriți, florile acestora erau adunate în buchete ce se puneau, mai apoi, în lăutoarea fetelor, în timp ce se rosteau cuvintele: “Floride fragă/Din luna lui Faur/La toata lumea sa fiu dragă / Urâciunile să le desparți”.
În dimineața zilei de Dragobete fetele și femeile tinere strângeau zăpadă proaspătă, o topeau și se spălau cu apa astfel obținută pe cap, crezând că vor avea părul și tenul plăcute admiratorilor.
De obicei, tinerii, fete și băieți, se adunau mai mulți la o casă, pentru a-și “face de Dragobete”, fiind convinși că, în felul acesta, vor fi îndrăgostiți întregul an, până la viitorul Dragobete.
Această întâlnire se transformă, adesea, într-o adevărată petrecere, cu mâncare și băutură. De multe ori băieții mergeau în satele vecine, chiuind și cântând peste dealuri, pentru a participa acolo la sărbătoarea Dragobetelui.
Uneori, fetele se acuzau unele pe altele pentru farmecele de urâciune făcute împotriva adversarelor, dar de cele mai multe ori tinerii se întâlneau pentru a-și face jurăminte de prietenie.
Se mai credea ca în ziua de Dragobete păsările nemigratoare se adună în stoluri, ciripesc, își aleg perechea și încep să-și construiască cuiburile, păsările neîmperecheate acum rămânând fără pui peste vară. Oamenii bătrâni țineau această zi pentru friguri și alte boli.
Dragobetele era sărbătorit în unele locuri și la data de 1 martie, deoarece se consideră ca el este fiul Dochiei și primul deschizător de primăvară.
Obiceiurile de Dragobete, zi așteptată cândva cu nerabdare de toți tinerii, au fost în bună parte uitate, păstrându-se doar în amintirea bătrânilor. Iar în ultimii ani, Dragobetele autohton riscă să fie dat cu desăvârșire uitării, el fiind înlocuit de acel Sfânt Valentin ce nu are legătura cu spiritualitatea românească.
Sursa: www.crestinortodox.ro
În zilele noastre obiceiurile de Dragobete au fost date uitării. Mai mult decât atât, majoritatea am aflat de această sărbătoare în momentul în care a “intrat” Sf. Valentin pe piață și unii au vrut sa fie naționaliști și au strigat sus și tare că noi avem Dragobetele…
Saora promovează România și atunci, cu ocazia Dragobetelui pe site veți găsi reduceri personalizate pentru fiecare articol vestimentar în parte, așa că iubiți-vă românește și profitați de reduceri!
